Medicina Muncii Constanta

Aparatura noastra:

int1.jpg

Noutati

Jurnalul.ro - Viaţă sănătoasă

Jurnalul.ro - Viaţă sănătoasă

CookiesAccept

NOTA! Acest site utilizeaza cookies-uri

Prin continuarea navigarii pe www.medicinamuncii.eu va exprimati acordul folosirii acestori cookies-uri

De acord

Fitoterapie

Fitoterapia (phyton = plantă + therapea = tratament) este o ştiinţă străveche, care foloseşte plantele medicinale, numite şi oficinale, în scopul vindecării. Odată cu descoperirile ştiinţifice ale secolului XX, fitoterapia a ieşit din empirism, punându-se bazele terapeuticii cu plante pe baze ştiinţifice, luându-se în studiu principiile active din vegetale.

Tratamentul fito-terapeutic utilizeaza combinatii de plante medicinale sub diferite forme (pulberi vegetale, macerate la rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, lotiuni, unguente naturale etc) in vederea restabilirii echilibrului si a inlaturarii cauzelor care au generat boala.

Tratamentul se adreseaza fiecarui pacient si nu afectiunii in general.

 Are in vedere toate perturbarile care au aparut in organism, corelatia si determinarea dintre mai multe afectiuni.

 Extractele  folosite în fitoterapie, sunt acele preparate obţinute din plante medicinale, în care se regăsesc principiile active din organele vegetale, după ce acestea au părăsit materialul vegetal şi s-au dizolvat în anumite medii (apă, alcool, ulei vegetal sau alte grăsimi, etc.).

   Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) şi extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase) sunt cunoscute sub denumirea uzuală de ceaiuri.

 Utilizarea şi proprietăţile formelor fitoterapeutice

   • Ceaiurile

   Cea mai utilizată formă fitoterapeutică de uz intern este ceaiul, termen generic care desemnează orice fel de extract hidric.

 Ceaiurile cu proprietăţi terapeutice, numite şi ceaiuri curative, sunt preparate obţinute din plante medicinale. Ele se realizează şi se administrează după anumite reguli care trebuiesc respectate. Ceaiurile terapeutice, în funcţie de reţetă, se administrează intern sau se aplică extern.

   Terapiile cu ceaiuri nu se fac la voia întâmplării, ci după un anumit calendar, care stabileşte perioadele de cură şi cele de pauză, astfel încât să se evite atât acumularea unor principii cu potenţial toxic în organism, cât şi pentru a se preîntâmpina fenomenul de rezistenţă sau obişnuinţă a corpului la substanţele active din preparat.

   Materia primă utilizată pentru prepararea unui ceai, poate fi alcătuită din componentele unei singure plante medicinale sau din combinaţia mai multor specii vegetale cu proprietăţi oficinale. Materia primă compusă din mai multe plante medicinale, poartă denumirea de mixtură. Mixtura nu se realizează hazardat, ci după criterii care stabilesc proporţia dintre plantele care intră în amestec. O importanţă majoră în ceea ce priveşte prepararea ceaiurilor curative este aceea legată de cantitatea de materie primă şi raportul acesteia la volumul de apă folosit.

   S-a observat încă din vechime că, în cazul plantelor medicinale lipsite de toxicitate, administrarea ceaiurilor alcătuite din surplus de materie primă, nu aduce niciun beneficiu în plus organismului faţă de administrarea unor extractele chibzuit alcătuite. În cazurile ceaiurilor obţinute din plante care au un anumit conţinut de principii toxice, nerespectarea cantităţilor prescrise poate avea consecinţe negative asupra organismului.

    • Băile cu plante medicinale

   Băile cu plante medicinale (fitobalneologia) constituie o altă metodă naturală de ameliorare a funcţiilor organismului

 Băile cu plante medicinale (fitobalneologia) constituie o metodă naturală de ameliorare a funcţiilor organismului. De asemenea introducerea plantelor medicinale la apa de baie, ajută la vindecarea unor afecţiuni.

  Se pot face:

   - băi generale,

   - băi locale (băi de şezut, băi ale picioarelor),

   - băi de aburi.

   Principiile active din apa de baie pot proveni din două surse fitoterapeutice; fie dintr-o infuzie concentrată care se adaugă apei, fie din plante adăugate direct apei de baie.

 Băile generale ameliorează:

   - afecţiunile şi deranjamentele sistemului nervos central şi periferic (stres, nevroze, astenii, nevrite şi polinevrite),

   - unele boli de piele (troficitate şi fermitate tegumentară scăzută, scrofuloză, eczeme, seboree),

   - afecţiunile oaselor şi a articulaţiilor (reumatism, rahitism, artroză),

   - anumite afecţiuni respiratorii (răceli, viroze, bronşite cronice).

   De asemenea, fitobalneologia, prin băile generale, prezintă acţiune stimulantă, îndeosebi asupra  metabolismului şi a asupra  sistemului circulator.

 Baile locale

 Băile locale supun tratamentului doar anumite părţi ale corpului, de obicei şezutul sau picioarele.

 Băile de şezut se recomandă în unele boli sau dereglaje genitale (leucoree, candidoză, etc.) precum şi în cazul hemoroizilor.

 Băile calde de picioare dau rezultate, uneori surprinzătoare, în cazul simptomului numit "picioare reci". Prin această metodă, reducându-se decalajele termice suferite de organism, sistemul imunitar se fortifică şi circulaţia periferică creşte. Astfel, această soluţie terapeutică simplă, poate preveni apariţia reumatismului, dar şi al altor boli articulare şi ajută la ameliorarea acestora, dacă ele sunt deja este instalate. În cazul răcelilor, băile calde de picioare, scurtează durata de manifestare a bolii. Tot odată, băile de picioare calmează durerile membrelor inferioare. În sezonul rece, persoanele care recurg la băile calde de picioare, contactează mai rar gripa sau guturaiul. Plantele care se recomandă a fi folosite pentru acest tip local de băi, sunt similare cu cele utilizate la băile generale.

   Băile de aburi

   În cazul băilor de aburi, se foloseşte un vas mare în care se adăugat o infuzie concentrată fierbinte, imediat după ce acesta a fost preparată. Aburii care se degajă, vor fi dirijaţi spre zona corporală dorită, cu ajutorul unui prosop.

   Vaporii degajaţi, trebuie să conţină principii cu proprietăţi trofice asupra ţesutului cutanat şi subcutanat.

   Metoda dă rezultate în unele afecţiuni ale pielii, dar şi a zonelor mai profunde (noduli, chisturi, cute, etc.).

 • Curele de primăvară

   Consumul de verdeţuri proaspete şi naturale - ca atare sau sub formă de suc, provenite de la plantele care dezvoltă frunze comestibile primăvara - specii spontane sau cultivate, aduce servicii deosebite corpului uman, constituind un eficient mijloc de cură

 Curele de primăvară, nelipsite până nu demult din fitoterapia tradiţională occidentală, s-au constituit de secole în mijloace dintre cele mai redutabile ale fitoterapiei. Din păcate astăzi, prea puţin se pune bază pe aceste cure de primăvară, deşi ele reprezintă un apanaj ieftin dar de o deosebită valoare a terapeuticii naturale. Consecinţele acestei neglijenţe, de altfel, se reflectă din plin asupra stării psihice şi fizice ale oamenilor moderni.

  Consumul de verdeţuri proaspete şi naturale - ca atare sau sub formă de suc, provenite de la plantele care dezvoltă frunze comestibile primăvara - specii spontane sau cultivate, aduce servicii deosebite corpului uman, constituind un eficient mijloc de cură.

   Curele de primăvară cu plante aduc beneficii enorme omului. De aceea, aceste cure  de primăvară, încă din timpuri îndepărtate, îşi rezervau un loc important în abordarea naturală a vieţii omului sănătos sau bolnav.

   Prin faptul că primenesc sângele, curele de primăvara sunt neîntrecute, atât ca  adjuvante în tratarea bolilor, cât şi ca preventive. Dar plantele fragede folosite primăvara în cure, nu ajută doar la eliminarea din organism a toxinelor şi al altor substanţe nespecifice corpului, ele aducând, în plus, şi alte beneficii. Astfel, odată cu aceste vegetale proaspete, ajung în corp o serie de compuşi bio de mare valoare. Dintre aceştia, prezintă importanţă deosebită, unele vitamine şi minerale, fibrele, precum şi enzimele. În organele verzi, proaspete şi fragede ale plantelor spontane care pornesc în vegetaţie primăvara, fibrele sunt alcătuite din împletituri fine de celuloză, foarte bine tolerate chiar şi de către persoanele cu un tract digestiv sensibil.

   Se ştie că în perioada de iarnă, pe lângă acumularea unor toxine, organismul omului este sărăcit în unele substanţe, atât ca o consecinţă a unui stres oxidativ mai ridicat, cât şi din cauza unei alimentaţii bazate pe produse mai puţin proaspete. Natura însă, a pus la dispoziţie omului, tocmai în această perioadă mai "delicată" a anului, vegetale verzi cu puteri antioxidante, care conţin cantităţi mari de vitamine antioxidante (mai ales vitamina C) şi de minerale antioxidante (mai ales potasiu, cupru şi magneziu).

   Pe lângă toate acestea, plantele utilizate în curele de primăvară, prezintă un efect tonic şi revigorant deosebit, fiind utile în surmenaj, în stres şi în astenia de sezon (astenia de primăvară).

 FITOTERAPIA respecta principiul non nocere, nu exclude alte terapii naturale, este accesibila oricui si are indicatii in toate afectiunile cunoscute.

 

Noutati medicale

Revista MEDICA

Revista medicilor din Romania

Online:

Avem 5 vizitatori și niciun membru online

Copyright © 2018 Medicina Muncii. Toate drepturile rezervate.